Taceri...

Deci, suntem una.Tu in mine eu inspre Tine.
C. continua sa vorbeasca intr-una...inca unul pe lista ….nu, nu e genul meu…ma intreb care e genul...sa fie dragut…
De ce ???
Total egoist...Dumnezeu ma iubeste....e numai inceputul dar stiu ca este...

Alergam mereu si mereu in acelasi cercuri vicioase...

Scarile de la catedrala.Oameni ce se perinda prin fata noastra, C. ,picior peste picior, incearca sa isi gaseasca ceva care sa o motiveze mai mult decat baietii.Se gandeste ca sa cunoasca inima lui Dumnezeu ar cam fi acea provocare...

O maicuta tocami a trecut prin fata noastra, am zarit-o numai putin,o ocheada peste laptop, poalele ei lungi, negre si un fel de batic care ii acopera parul si urechile lasandu-i numai fata la vedere.

Together we can do more....

Soarele e bland si cald.Cate o adiere de vant imi muta suvita de pe o parte pe alta.Odata mutata, imi flutura in aer si ma face sa ma simt libera si usoara...
Un tata face poze fiicei lui.Tocami o picat, are cam vreo doi ani si e imbracata de in roz, de aici si deductia ca ar fi apartinad sexului slab.

Unde cultura il intalneste pe Dumnezeu...
Doua fete blonde ,inalte si svelte urca scarile si intra in catedrala, C. s-a lasat si ea convinsa de pelerinii ce urca scarile pe langa noi si li se alatura...timp singura...timp de ragaz...voiam atat de mult timpul asta....

Am tanjit atat de mult dupa ceva ce il vreau a fi germenul creatiei mele....pare ca mereu intarzie, se prelungeste
Cirpian Porumbescu ...porumbei....cultura ...oameni ce isi trec viata intre o sambata de soare si alta, si noi...Doamne ,Tu si eu
Indragostitii pe banci isi mai intrerup din cand in cand dansul lor doar pentru a mai arunca cate o privire in dreapta si in stanga...

Un baietel,de data asta, de vreo trei ani pozeaza pentru tatal lui.El sta asezat pe marginea fantanii oprite si isi urmareste plodul cu fiecare snapshot al aparatului .Baietelul este ferircit ,viata este doar o simpla si continua urcare de scari(cele doua din fata fatanii) si un dans cu porumbeii...a inceput toaca...cheama oamenii la slujba...la inceput in mod sacadat, apoi mai impetuos si mai pronuntat ...sacadat...cu intrurperi. ..ca si viata...
Acum clopotele se impun, deja nu mai este o chemare la slujba ci un asalt...suntem sub domnia sacrului ...se striga din ceruri de la 30 de metri inaltime...se striga ...clopotele au amutit acum...oamenii continua sa urce scariile, cu precadere cei peste 40 de ani ...povoara lor, a anilor , ii obliga sa intre si in altceva decat in viata de acum...vor mai mult...vor pace ...vor sens...au luptat cu viata si au fost biruiti ...cauta sprinjin in altceva...poate o biserica...poate un dumnezeu pe care sa il cuprinda si stapaneasca...
Luna a aparut si ea pe cer undeva in partea stanga sta si trage cu ochiul ...e doar pe jumatate ....ii ureaza rams bun soarelui din dreapta mea care inca mai intarzie putin ...cat sa imi aduca aminte ca El este....

Niste adolecente isi fac poze pe scarii...continua sa pozeze...ma intreb incotro se indreapta...inca il simt...e ca o dulce adiere....e bland si puternic soarele asta al meu...Il vad cum pleaca, dar eu incotro ma indrept...spre ce limanuri ? iar apoi spre ce terebinti?

100 de ore de astonomie...anul 2009, anul astronomic
Un elev in clasa a 12, dupa cum am aflat mai tarziu de la el, inainta hotarat inspre noi sa ne dea niste flyere informative despre evenimentul acesta....se presupune ca te poti uita printr-un telescop gratuit...in urma cu 400 de ani Galileo Galilei a facut treaba asta....ei bine, poate nu s-a uitat prin acelasi telescop, dar cu siguranta a fost chemat inspre ceva mai sus decat teluricul aici...imi vine in minte acum acel sens al evreiescului קרא care inseamna mai mult decat „a chema” ...a chema pe nume....a fiinta prin cuvant...
Ma gandeam ca nu am nici cele mai mici notiuni de astronomie.Pamantul imi ia toata energia .Nu mai am timp sa cunosc si astrele si cerul si totusi Tu Doamne le sti pe toate:cerurile sunt locasul Tau iar pamantul asezarea pricioarelor Tale...cat de necuprins...cuprinde-Te o clipa pentru mine... lasa-ma sa intind mana si sa vad....

Se face rece deja...un simtamant placut de racoare ...de largus...de inceputuri....

Mi-am amintit ca am participat la ceva identic in urma cu doi ani cand ieseam duminica de la biserica...seara, la o plimbare in parc...acelasi telescop, poate, mi-a fost martor altor trairi, altor simtamante... legate de un cineva ...departe...ca un vis...un ceva ce nu stiu cu siguranta daca a existat vreodata ....

Pana unde imi va alega inima??? Unde isi va gasi locasul ? sau unde isi va da seama ca a obosit? Sau ca a ajuns la capatul pamantului, la capatul imaginatiei sau a puterii de a iubii, acel punct final, acel ultimatum dupa care nu mai exista virgula...probabil doar niste paranteze, o explicatie oarecum necesara siesi .... unde este capatul??? Unde este punctul?
Vreau sa ma indragostesc...

Suntem datori cu o singura moarte....
Fals
Eu mor in ficare zi.
Si renasc, purtand cu mine durerea fiecarei morti

Simt cum ma precede moartea
Doar pentru a simti apoi, impetuozitatea vietii
Invalmaseala nebuniei unei noi locuri.

Cu fiecare clipa care trece imi spun
A murit
A murit
A murit,
Iubirea.
Ma felicit.
Imi spun:punct
Apoi simt iarasi fiorii si durerile nasterii din nou
Revi,
Amenintator,
Tiptil,
Alunecand si insinundu-te
Revi.
Umila si resemnata
Mai viu ca niciodata...
Purtand in tine apasarea fiecarei morti
Esti mai puternic si mai viu
Te privesc, te chem in taina
Stiind ca iarasi o sa mori.

Mori ...caci te iubesc...
Mori ....caci esti prezent
Mori caci ma locuiesti
Hai pleaca...

O sa continui sa mori cu fiecare zi
O sa ramani fara de viata
Si odata...candva...atunci....acolo
O sa incetez sa vad moartea ta
Vei fi murind fara de mine.

Atunci ...atunci ...atunci
Din mine va fi moarta a ta casa, al tau locas, a ta fata.